Zilele Diasporei au revenit în prim-plan și, odată cu ele, o întrebare veche: cât de reală este legătura dintre stat și milioanele de moldoveni care muncesc peste hotare.
Manifestările sunt prezentate oficial ca o platformă de dialog: investiții, legături culturale, perspective de revenire a specialiștilor acasă.
O parte a opoziției și comentatorii publici răspund însă cu scepticism: nu forumurile sunt indicatorul succesului, ci condițiile concrete — venituri decente, locuri de muncă de calitate, locuințe accesibile, infrastructură și încredere în instituțiile statului.
Fără aceste schimbări, spun criticii, diaspora rămâne un subiect de discurs festiv, iar cei plecați — o amintire frumoasă la evenimente anuale.
Întrebarea de fond rămâne: ce fel de țară trebuie să devină Moldova pentru ca oamenii să vrea să se întoarcă?
