O tânără de 21 de ani din sudul Republicii Moldova, care se deplasează doar în scaun cu rotile din cauza unei boli genetice, a trecut printr-un coșmar pe care nimeni nu ar fi trebuit să îl trăiască. În noaptea de 1 spre 2 august, chiar în casa bunicii — locul în care ar fi trebuit să se simtă în siguranță — ar fi fost victima unui abuz sexual. Bărbatul bănuit a fost reținut, iar dosarul a ajuns în instanță.
Povestea Alinei este o succesiune de lovituri. S-a născut cu atrofie musculară spinală, o boală genetică ce i-a afectat musculatura. După vârsta de șapte ani mușchii au început să-i slăbească, iar la zece ani, după o fractură la picior și complicații, starea ei s-a agravat. În timp, coloana vertebrală s-a deformat, iar deplasarea a devenit tot mai dificilă. A ajuns în scaun cu rotile, a renunțat la școala obișnuită și a învățat acasă, absolvind nouă clase. „Am încercat să găsim soluții, am mers la medici, dar nu am primit ajutorul de care aveam nevoie. Am ajuns inclusiv la clinici, unde mi s-a spus să mă resemnez, să trăiesc mai departe și să mă bucur de viață”, își amintește tânăra. În ciuda tuturor, a învățat singură să deseneze și să picteze.
Cel mai important om din viața ei a fost mama, cea care o îngrijea și era asistentul ei personal. Acum doi ani, un grav accident rutier a schimbat totul: femeia a fost grav rănită și a stat mai multe luni în comă. În ianuarie, a murit. „Până în ultima clipă am sperat și m-am rugat că o să se facă bine. Nu puteam să o văd, nu mă lăsau să intru. Nici acum nu-mi vine să cred că nu mai este. Parcă aștept să intre pe ușă”, spune printre lacrimi Alina.
După moartea mamei, bunica a devenit principalul ei sprijin. Și-a lăsat gospodăria și a luat-o în grija sa. „De la început am spus că o să am grijă de ea și că o voi aduce la mine. După ce au trecut cele 40 de zile de la moartea fiicei mele, am venit și am luat-o. Casa mea era goală. Am hotărât să fim împreună”, povestește femeia.
Părea că Alina începe să-și găsească echilibrul: o casă nouă, o bunică alături și un loc unde putea să deseneze. Dar, în noaptea de 1 spre 2 august, în gospodăria bunicii se aflau trei bărbați, cunoscuți ai familiei, care mai fuseseră primiți peste noapte. Unul dintre ei s-ar fi apropiat de tânără, interesându-se de desenele pe care le făcea. Ea nu a bănuit nimic. „El a venit de câteva ori și m-a întrebat ce fac, ce desenez. I-am arătat lucrările mele. Apoi, după ce toți s-au culcat, a intrat în camera mea. Era foarte beat. Prima dată m-a întrebat dacă am un cablu pentru telefon. A ieșit, a închis ușa, dar apoi a revenit. Mi-a luat telefonul din mână, l-a aruncat și s-a năpustit asupra mea”, își amintește fata.
Alina nu a putut să strige după ajutor — vorbește cu dificultate, iar posibilitatea de a cere ajutor în acele momente a fost extrem de limitată. Bunica s-a trezit și a intrat în cameră după ce a auzit zgomote. „Am auzit un zgomot, ca și cum cineva ar fi aprins o brichetă. M-am gândit că poate a aprins cineva lumina. Am intrat în camera ei și mi-a povestit ce s-a întâmplat. Am început să strig că chem poliția. Ei s-au adunat repede, au deschis poarta și au fugit. Imediat am sunat la poliție”, spune bunica.
Bărbatul bănuit de agresiune a fost reținut, iar cauza penală a fost expediată în instanță. Potrivit avocatei Alinei, dosarul se află la etapa examinării probelor. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive, funcționează prezumția de nevinovăție.
Pentru tânără, însă, urmările acelei nopți nu s-au încheiat odată cu intervenția poliției. Au urmat săptămâni de teamă, atacuri de panică, nopți nedormite și o perioadă de reabilitare psihologică. Cazul a ajuns în atenția specialiștilor Centrului Internațional „La Strada”, care i-au oferit asistență. „Cazul ei ne-a sensibilizat enorm. Este încă o dovadă că vulnerabilitatea sporește riscul ca unele femei să fie supuse diferitor forme de abuz. Am înțeles că nevoile ei depășesc simpla asistență psihologică. A fost nevoie să construim un cadru de încredere, în care să poată vorbi despre ceea ce i s-a întâmplat fără să se simtă judecată”, susține Daniela Dabija, psiholog la „La Strada”.
Alina spune că a avut nevoie, înainte de toate, să fie ascultată și să nu fie grăbită să povestească ceea ce i s-a întâmplat. „Eu eram într-o stare de șoc. Practic, nu puteam nici să scriu, nici să vorbesc. Mi-a fost foarte important să nu pună presiune pe mine, să nu mă judece și să nu mă grăbească. Este un caz care m-a afectat foarte mult și încă are urmări în viața mea”, mărturisește ea.
Specialiștii avertizează că recuperarea după un abuz sexual nu se produce peste noapte. Poate dura ani și presupune sprijin constant, mai ales atunci când victima se confruntă și cu alte probleme de sănătate sau depinde de îngrijirea celor din jur.
După pierderea mamei și trauma prin care a trecut, Alina încearcă să-și găsească din nou locul în lume. Desenează, iar culorile au devenit refugiul ei. Din comenzile pe care le primește încearcă să strângă bani pentru un vis: o clinică din străinătate, unde speră să găsească un tratament care să-i îmbunătățească starea de sănătate. Bunica este cea care o ajută zilnic, de la deplasare până la activitățile elementare. „Ea încearcă să fie independentă și să învețe să facă anumite lucruri singură. Dar încă are nevoie de sprijin. Am admirat foarte mult faptul că, în pofida tuturor dificultăților, nu a renunțat”, adaugă psihologul Daniela Dabija. Cazul Alinei a fost inclus și în campania „25 de ani de impact, 25 de noi începuturi”, prin care „La Strada” își propune să mobilizeze oamenii să sprijine supraviețuitoarele violenței.