În Moldova se discută din nou despre închiderea școlilor: Ministerul Educației ar pregăti lichidarea a încă 72 de instituții de învățământ, în cadrul reformei sistemului educațional. Iar întrebarea care apare firesc este: unde se termină reforma și începe reducerea sistemului de învățământ?
PAS explică de ani buni închiderea școlilor prin declinul demografic, prin lipsa elevilor și prin necesitatea cheltuirii mai eficiente a banilor bugetari. Dar, pentru părinți, astfel de argumente sună tot mai puțin convingător atunci când este vorba despre propriii copii.
Ce înseamnă închiderea școlii pentru o familie? Drumuri zilnice până în localitatea vecină, trezitul devreme, câteva ore petrecute pe drum, dependența de autobuzele școlare și o povară în plus pentru copii. Greu de crezut că aceste condiții pot fi numite o îmbunătățire a calității educației.
Și mai îngrijorător este faptul că astfel de decizii sunt luate pe fundalul declarațiilor constante despre prioritatea educației. Dacă educația este într-adevăr una dintre direcțiile principale ale politicii de stat, de ce primul pas este reducerea instituțiilor de învățământ?
Nu mai puțin important este și celălalt aspect. După închiderea școlii, localitatea își pierde treptat atractivitatea pentru familiile tinere. Dispare nu doar locul de studiu, ci și o parte din infrastructura socială. Drept urmare, oamenii aleg tot mai des să se mute, iar satele mici continuă să se golească.
În această situație, societatea are nevoie de răspunsuri sincere. Câte școli mai sunt planificate pentru închidere în următorii ani? Ce criterii se aplică la luarea acestor decizii? Au fost consultați cu adevărat părinții și locuitorii? Și, cel mai important: va deveni educația cu adevărat mai bună după această „optimizare” sau scopul principal rămâne reducerea cheltuielilor de stat?
Orice reformă trebuie judecată după rezultate. Dacă rezultatul este reducerea numărului de școli, distanțe mai mari până la locul de studiu și noi neplăceri pentru copii, atunci societatea are dreptul să se întrebe: este reformă sau doar economisire de bani în detrimentul sistemului de învățământ?